Un fosil excepțional de Eryops megacephalus, care a trăit pe Pământ acum 280 de milioane de ani, oferă o ocazie unică de a analiza în detaliu structura corpului său și de a înțelege mai bine cum se mișca și vâna una dintre cele mai impunătoare specii care au precedat marile reptile dispărute
Cuprins
O cercetare efectuată în Texas a dezvăluit un mare amfibian prădător semiacvatic cu un cap mare, care a trăit acum 280 de milioane de ani.
Paleontologia rezervă adesea surprize neașteptate, iar o recentă furtună în centrul-nordul Texasului a scos la iveală urmele unui prădător care a domnit acum 280 de milioane de ani: Eryops megacephalus.
Paleontologul Andre LuJan, de la Muzeul Texas Through Time, a beneficiat de ajutorul naturii, deoarece ploile deosebit de intense au scos la iveală unul dintre cele mai complete cranii găsite până în prezent ale acestui uriaș amfibian preistoric, stârnind entuziasmul experților și al publicului.
Povestea a început după o furtună într-o carieră din Texas, unde eroziunea provocată de apă a dezvăluit craniul fosilizat al unei fiare de dimensiuni uriașe. Andre Lujan, specialist în fosile din regiune, a confirmat identitatea descoperirii: un Eryops megacephalus, o creatură care, deși amintește de miticii dinozauri prin dimensiunea și aspectul său, a făcut parte dintr-o eră anterioară și nu este înrudită cu aceștia.
Această descoperire este deosebit de importantă, deoarece găsirea unui craniu aproape complet de Eryops este extrem de rară, având în vedere că acestea se prăbușesc de obicei sub presiune în timpul procesului de fosilizare care durează milioane de ani.
Cum era Eryops megacephalus
Eryops megacephalus avea un cap conceput pentru a-și ambusca prada.
Eryops megacephalus era un amfibian semiacvatic care putea atinge până la 1,8 metri lungime și putea cântări între 90 și 180 de kilograme, conform înregistrărilor fosile cunoscute. Aspectul său era similar cu cel al unei salamandre gigantice sau al unui caiman, cu un cap mare echipat pentru prădarea din ambuscadă. Ochii și nările erau poziționate în partea superioară a craniului, ceea ce îi permitea să rămână aproape ascuns sub apă în timp ce observa și aștepta prada, o strategie care se observă astăzi la crocodili și caimani. Avea o gură mare care, potrivit studiilor paleontologilor precum Lujan, era concepută pentru a înghiți prada întreagă sau pentru a o sfâșia, deoarece nu avea capacitatea de a mesteca.
Eryops a trăit în perioada Permiană, acum aproximativ 280 de milioane de ani, o eră marcată de variații climatice și geografice profunde în ceea ce este astăzi Texas și New Mexico. Deși regiunea avea zone deșertice întinse, au existat și perioade lungi de climă umedă și mlăștinoasă. Mediul ideal pentru Eryops erau estuarele, pârâurile și corpurile de apă unde putea pândi, vâna și se reproduce. Aceste medii ofereau atât adăpost, cât și pradă din belșug, ceea ce ar explica succesul evolutiv al acestor reptile în epoca lor.
Descoperirea unui craniu complet este o descoperire paleontologică importantă, deoarece permite specialiștilor să obțină detalii inedite despre biologia, comportamentul și evoluția speciei. Lujan subliniază că acest tip de descoperiri ajută la reconstituirea cu mai multă precizie a morfologiei și dietei animalului, precum și la detectarea patologiilor osoase care pot indica boli vechi sau leziuni cauzate de confruntări cu alți prădători.
De fapt, cu cât e mai mare e proba fosilă disponibilă, cu atât sunt mai fiabile comparațiile între indivizi și specii, deschizând uși către noi interpretări științifice despre fauna din Permian.
Zăcământul de fosile din centrul-nordul Texasului unde a fost descoperit Eryops megacephalus.
De la prădător în Permian până la dispariție
În epoca sa, Eryops megacephalus era un superprădător de vârf. Totul indică faptul că dieta sa includea orice animal suficient de mare încât să încapă în gura sa. Anatomia sa era adaptată pentru ambuscade și nu există nicio îndoială că ocupa o poziție privilegiată în lanțul trofic al ecosistemelor paleozoice.
Acest rol este relevant pentru înțelegerea dinamicii vieții pe Pământ înainte de apariția marilor dinozauri, arătând diversitatea și complexitatea prădătorilor preistorici.
Eryops a dispărut între 310 și 295 de milioane de ani în urmă, înainte ca una dintre cele mai mari catastrofe biologice din istorie — Marea Mortă — să devasteze planeta. Acest eveniment, cauzat de erupții vulcanice masive, a alterat climatul și a provocat extincția a 96% din speciile marine și a 75% din speciile terestre în urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani. Deși nu a fost o victimă directă a acelei crize, dispariția sa a marcat sfârșitul unei ere a marilor amfibieni prădători de pe Pământ.
În prezent, craniul fosil descoperit este restaurat și pregătit pentru a fi expus la Muzeul Texas Through Time, o instituție non-profit din Hillsboro (Texas) care, pe lângă păstrarea unor piese emblematice ale istoriei naturale, precum cel mai complet rechin cretacic din stat sau un craniu mare de mamut, oferă posibilitatea de a contempla de aproape moștenirea creaturilor precum Eryops și de a înțelege evoluția vieții pe planeta noastră.
